DESPRE HEROINA

Heroina este un derivat al opiului, obtinut la sfârsitul secolului 19 prin sintetizarea morfinei. Produsa de compania de medicamente Bayer AG, heroina a fost exportata în 1898 în 23 de tari din lume si folosita un timp în tratamentul afectiunilor respiratorii. Ulterior dovedindu-se riscurile ei de abuz si grava adictie (dependenta} a fost inclusa pe lista drogurilor narcotice de abuz si interzisa în numeroase state.
Heroina sau diacetilmorfina este un derivat semisintetic opioid. Heroina a fost sintetizata prima oara în 1874 de catre C.R. Alder Wright, un chimist englez care lucra la spitalul StMary. El a combinat morfina cu diferiti acizi sau derivati ai acestora, iar atunci cînd a încalzit morfina în prezenta anhidridei acetice timp de mai multe ore a obtinut un produs pe care el l-a numit diacetilmorfina(heroina). Felix Hoffmann de la Bayer, a sintetizat heroina la 11 zile de la obtinerea aspirinei. Temîndu-se de eventualele efecte adverse ale aspirinei, Bayer înregistreaza compusul sub denumirea de Heroin ca trademark (marca fabricii). Din anul 1898 pîna în 1910 a fost etichetata ca fiind un derivat substituit al morfinei, utilizat pentru tratarea tusei iritative la copii.
1914 Legea produselor narcotice, introdusa în Congresul American de Harrison stipuleaza ca ilegala producerea si posesia heroinei în SUA. Spre deosebire de SUA si alte state, heroina are înca indicatii legale în Marea Britanie (sub denumirea de diacetilmorfina), pentru tratarea durerilor acute, a infarctului de miocard, a edemului pulmonar si a durerii cronice.
Heroina este catalogata ca un drog foarte puternic, ce poate produce euforie. Senzatia de euforie dispare si se instaleaza toleranta. Asemanator cu morfina, are tot actiune antagonista asupra receptorilor µ (miu), determinînd din aceasta cauza aceleasi efecte ca morfina, dar cu o viteza mult mai rapida. Acest lucru se datoreaza liposolubilitatii pe care o imprima moleculei de heroina cele 2 grupari acetil, datorita acesteia heroina avînd o mai mare putere de penetrare a barierei hematoencefalice. La administrarea intravenoasa, datorita liposolubilitatii sale crescute, heroina are putere de penetrare rapida. Timpul de înjumatatire a heroinei este de 15-30 minute, fiind rapid transformata într-un compus 6 MAM (se pare ca sub actiunea carboxilesterazei care actioneaza si în metabolismul cocainei) în ficat, creier, inima. 6MAM este apoi convertit în morfina, metabolizata în ficat si excretata ca glucuronat. O mica cantitate este excretata nemodificata în urina. Ea actioneaza asupra receptorilor opioizi miu endogeni, raspînditi în anumite zone ale creierului, maduvei spinarii. Heroina, împreuna cu alte opioide este agonist pentru neurotransmitatorii endogeni (beta endorfine, dinorfinele, leu-enkefaline si met-enkefalinele). Corpul raspunde la actiunea heroinei prin reducerea (uneori oprirea) sintezei de endorfine (substante sintetizate de catre organism si eliberate la nivelul creierului si a nervilor pentru atenuarea durerii). Aceasta stopare sau reducere a sintezei creeaza mecanismul de dependenta al heroinei.
Ca materie prima pentru obtinerea heroinei este opiul obtinut prin procesele de rafinare. spre deosebire de LSD(diamida acidului lisergic), sinteza heroinei presupune solide cunostinte de sinteza chimica si de chimie. O heroina pura este foarte greu de obtinut în primul rînd datorita faptului ca substantele care intra în sinteza heroinei sunt din ce în ce mai greu de obtinut din cauza reglementarilor drastice, dar si datorita faptului ca ultima faza din sinteza heroinei este foarte greu de produs avînd si un potential periculos foarte mare.Etapele de lucru sunt:
- morfina este izolata din opiul brut (prin dizolvare în apa în prezenta de carbonat de calciu, iar precipitatul este tratat cu amoniac).
- morfina este tratata cu anhidrida acetica în cantitati egale, timp de circa 6 ore la temperatura de 850
- purificarea moderata în prezenta de apa si acid clorhidric, cu adaos de carbonat de calciu(momentul introducerii carbonatului de calciu depinde de chimistul care executa purificarea)
- încalzirea heroinei rezultate cu un amestec de alcool si carbune activat pîna la evaporarea alcoolului
Acest al 5-lea pas este optional datorita periculozitatii sale. Prin acest pas se obtine heroina pura destinata uzului injectabil ( asa numita heroina nr 4). Heroina deja purificata este supusa (dupa prealabila dizolvare în alcool) actiunii unui amestec format din eter si acid clorhidric. Pericolul este dat de volatilitatea eterului si de potentialul sau exploziv.De obicei heroina pentru uz este diluata cu lactoza , amidon, pentru a creste numarul de doze.

Zone de sinteza si trafic cu heroina:
Inca din anii 1700-1800 opiul a constituit un prilej de razboi între China si Marea Britanie (Razboiul opiului); a continuat sa suscite un interes enorm datorita profiturilor care se dovedeau din ce în ce mai mari; aceste profituri nu puteau scapa atentiei Mafiei, iar atunci cînd Lucky Luciano a fost trimis în Sicilia pentru e pregati invazia americana, el a lucrat în paralel si la dezvoltarea fabricilor de heroina din Sicilia, iar de aici si pîna la legaturile cu Mafia Corsicana nu a mai fost decit un pas.Datorita extinderii legaturilor cu Mafia Corsicana, Lucky Luciano a pus bazele dezvoltarii mai întîi în Vietnam (provincie franceza), iar de aici în întreaga Asie de Sud Est.Anii 1960 -1970 aduc declinul Turciei si a Iranului în materie de productie de opiu, în timp ce Triunghiul de Aur( Myanmar, Thailanda, Vietnam, Laos si provincia Yunan din China) începe sa devina principalul furnizor de opiu si heroina. Razboiul din Vietnam va asigura suportul logistic pentru ca acest trafic sa devina mondial, dupa ce la început era de natura zonala (peste 15% din soldatii americani erau dependenti de heroina).În zilele noastre , peste 80 % din productia mondiala de heroina este furnizata de Afghanistan (exista unele pareri conform carora si China ar fi un important furnizor de heroina). Se pare ca heroina de pe pietele americane ar avea ca sursa si macul cultivat în regiuni întinse din Mexic (reg Sinaloa) si Columbia.
Consecinte ale abuzului de heroina
O doza crescuta de heroina (asa numita overdose) este fatala.
Datorita schimbului de materiale (seringi) în special între consumatorii de heroina, exista un risc urias de contaminare cu HIV sau virusul hepatitei.
Moartea datorita introducerii substantelor de diluare (chinina, zaharoza, talc).
Tratamentul intoxicatiei cu heroina
Supradoza (overdose) de heroina este tratata de obicei cu un antagonist opioid, de regula naloxona sau naltrexona, care are o înalta afinitate pentru receptorii opioizi dar care nu îi activeaza. Aceasta blocare se manifesta imediat prin declansarea sindromului de retragere (withdrawal syndrom). Dezavantajul acestor antagonisti este timpul de înjumatatire relativ scurt comparativ cu alte opioide, si de aceea trebuiesc administrate de mai multe ori pe parcursul unei zile. Se considera ca moartea prin supradoza de heroina este foarte rar întîlnita, moartea unor heroinomani datorîndu-se probabil mai mult substantelor de diluare (în special chinina). Studiile efectuate înca din 1920 au scos la iveala ca administrarea unei doze chiar de 1600-1800mg (de circa 160-180 ori mai multa decît asa-zisa doza de recreere) nu a condus la deces. Este posibil ca un rol foarte important sa îl joace puritatea heroinei dar mai ales impuritatile din ea (daca în 1980 procentul de heroina era de numai 3,6 mg/100mg doza la un pret de 3,90$, în 1999 probele recoltate din capturile facute au scos la iveala un procent de 38,20% la un pret de 0,80$). Alti antagonisti care sunt utilizati în tratarea intoxicatiei cu heroina (si nu numai) sunt:
- metadona
- buprenorfina